Resorbția dentară la pisici: una dintre cele mai dureroase afecțiuni ascunse

Resorbția dentară este una dintre cele mai frecvente și mai dureroase afecțiuni stomatologice întâlnite la pisici, dar și una dintre cele mai greu de observat de către proprietari. De multe ori, pisica pare „bine”, mănâncă în continuare și nu dă semne evidente de durere, deși suferă intens.

La QincyVet, întâlnim frecvent pisici diagnosticate tardiv cu această problemă, tocmai pentru că simptomele pot fi subtile. Tocmai de aceea, informarea și controalele regulate sunt esențiale.

Ce este resorbția dentară la pisici?

Resorbția dentară (numită și FORL - Feline Odontoclastic Resorptive Lesions) este o afecțiune în care structura dintelui începe să fie „dizolvată” progresiv de propriul organism. Practic, dintele este distrus din interior, începând de la rădăcină și avansând spre coroana dentară.

Pe măsură ce boala progresează:

• smalțul se subțiază,

• dentina este expusă,

• nervul dentar devine extrem de sensibil.

Durerea resimțită este comparabilă cu o durere dentară severă la om, dar permanentă.

De ce apare această boală?

Cauza exactă nu este complet elucidată nici în prezent. Se presupune că sunt implicați factori inflamatori, dezechilibre ale metabolismului calciului, predispoziții genetice și, uneori, afecțiuni parodontale preexistente. Important de reținut este că resorbția dentară nu este rezultatul lipsei de igienă orală și nu poate fi prevenită complet, indiferent de grija proprietarului.

Cum îți poți da seama că pisica suferă?

Pisicile sunt experte în a-și ascunde durerea. În cazul resorbției dentare, semnele pot fi discrete și ușor de confundat cu „mofturi” sau schimbări de vârstă. Unele pisici mestecă doar pe o parte a gurii, scapă mâncarea din gură sau preferă hrana moale. Altele devin mai iritabile, evită să fie atinse în zona capului sau se retrag mai mult decât de obicei.

Lipsa unor semne evidente nu înseamnă lipsa durerii. Din contră, multe pisici cu resorbție dentară avansată par „perfect normale” în viața de zi cu zi.

Cum se pune diagnosticul corect?

Resorbția dentară nu poate fi diagnosticată corect doar printr-o simplă privire în gură. De multe ori, leziunile sunt subgingivale și invizibile cu ochiul liber.

Diagnosticul corect presupune:

• examen stomatologic complet;

• radiografii dentare, realizate sub anestezie generală.

Radiografia este esențială pentru a vedea exact cât de afectată este rădăcina dintelui și pentru a decide tratamentul corect.

Există tratament?

Din păcate, nu există un tratament medicamentos care să oprească sau să vindece resorbția dentară. Singura soluție eficientă este îndepărtarea dintelui afectat, fie prin extracție completă, fie prin tehnici specifice, în funcție de tipul leziunii.

Deși ideea de extracție poate părea drastică, realitatea este că majoritatea pisicilor se simt mult mai bine după intervenție. După eliminarea sursei durerii, multe dintre ele mănâncă mai bine, devin mai active și își recapătă starea de confort.

De ce sunt esențiale controalele stomatologice?

Resorbția dentară este extrem de frecventă la pisicile adulte și senior, evoluează progresiv și provoacă durere constantă. Controalele stomatologice regulate permit depistarea timpurie a problemelor și intervenția înainte ca suferința să devină severă.

Concluzie

Resorbția dentară este o afecțiune ascunsă, dar profund dureroasă, care afectează un număr foarte mare de pisici. Chiar dacă pisica ta pare bine, durerea poate fi prezentă zi de zi, influențându-i comportamentul și calitatea vieții.

Un control stomatologic la timp poate face diferența dintre o pisică care suferă în tăcere și una care trăiește fără durere. O gură sănătoasă înseamnă, întotdeauna, o pisică mai fericită.